În urmă cu ceva ani eram un client destul de fidel al revistei Chip și la un moment dat această revistă a început să publice articole despre distribuțiile GNU Linux sau Linux, după cum sunt cunocute.

După câteva luni am zis să încerc și eu un astfel de sistem, așa că am nimerit un Mandrake Linux care avea două sau trei discuri compacte (CD). Am rulat primul CD și când mi-a apărut meniul m-am blocat pentru că nu știam ce trebuie să fac. Am renunțat extrem de rapid la Mandrake Linux și la orice altă distribuție pentru câteva luni/ani sau ceva de genul.

La câteva luni după ce a apărut Ubuntu care era cu interfața GNOME 2.x, a apărut și distribuția românească Kiwi Linux, am mai avut curajul să testez un sistem Linux. În acea perioadă am folosit toate versiunile de Kiwi Linux pe care le-am avut instalate pe o mașină reală. M-am descurcat  foarte bine cu Linux-ul chiar dacă am fost un utilizator de Windows.

Multe nu mi-au plăcut la Linux atunci și am trecut din nou la Windows până în 2011 când am trecut definitiv la Linux și anume la Linux Mint Xfce. Ubuntu era deja cu GNOME 3, Linux Mint era cu un hibrid între GNOME 3 și Cinnamon, numai Xfce era cel mai apropiat de GNOME 2 cu care eram obișnuit de la vechiul Ubuntu și Kiwi Linux.

În 2011 trecerea definitivă la GNU Linux am făcut-o cel mai mult din cauza Windows-ului care în primele luni a acelui mi-a dat foarte mult de lucru prin erorile pe care le avea plus că la o lună după instalare începea să ruleze foarte greu.

Din 2011 și până în prezent cel mai mult am folosit distribuțiile următoare: Linux Mint Xfce, Xubuntu, Sabayon Xfce, Calculate Linux Xfce, Kogaion Linux Xfce și Redcore Linux.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *